În acest sens, două clase de rezonanțe sunt interesante și promițătoare. Ambele se găsesc în semiconductori, materiale care stau deja la baza dispozitivelor digitale și analogice pe cipuri. Prima rezonanță se numește plasmonică și este asociată cu mișcarea sincronă a electronilor și a câmpului electromagnetic de la o limită a probei la alta. A doua rezonanță se numește rezonanță ciclotronică. Apare atunci când frecvența unei unde electromagnetice coincide cu frecvența de rotație a unui electron pe o orbită circulară într-un câmp magnetic. Ambele rezonanțe au fost studiate cu succes experimental. Cu toate acestea, efectul de îmbunătățire a absorbției în majoritatea semiconductorilor studiati până acum a fost mic pentru aplicații practice.
În lucrarea curentă, absorbția undelor electromagnetice a fost investigată în condițiile în care ambele rezonanțe – ciclotron și plasmon – există simultan. Frecvența undelor electromagnetice a fost aleasă în vecinătatea unităților de teraherți: în primul rând, datorită semnificației practice a intervalului electromagnetic de teraherți și, în al doilea rând, datorită confortului observării efectelor de rezonanță la aceste frecvențe. Experimentele cu teraherți au fost efectuate la Universitatea din Regensburg. Materialul ales pentru studiu a fost grafenul, un strat de atomi de carbon. Gradul ridicat de puritate al grafenului îi permite să mențină oscilațiile plasmatice de lungă durată. Faptul este că electronii oscilanți pot trece de la o limită a probei la alta fără a întâlni vreodată impurități.
