Lumina unei stele îndepărtate

Oamenii de știință au făcut deja o estimare care măsoară cât de repede încetinește acest pulsar – perioada P și derivata perioadei. Ce ne oferă asta? De obicei, pentru pulsarii standard, este desenată o diagramă specială care include o linie a morții sau valea morții. Pentru ca un pulsar să funcționeze, este nevoie de un anumit mecanism de producere a radiațiilor. O astfel de regiune activă este situată în apropierea calotei polare – o zonă mică de aproximativ zeci de metri în jurul polilor câmpului magnetic. Acolo se formează un gol, care „scânteie”: are loc nașterea plasmei electron-pozitroni, umplând magnetosfera pulsarului și fiind o sursă de radiație. Astfel, dacă există condiții fizice pentru existența acestui gol, atunci pulsarul funcționează, iar dacă nu, atunci pulsarul ajunge la linia morții și emisia sa radio efectivă încetează. Dacă sursa noastră misterioasă este o stea neutronică, atunci, judecând după relația standard dintre perioadă și derivata sa de timp, acest pulsar este cu mult dincolo de linia morții. Acest lucru este foarte interesant, deoarece dacă este într-adevăr un pulsar, atunci acest comportament neobișnuit ar putea oferi teoreticienilor un alt indiciu pentru înțelegerea mecanismului de activitate al acestor obiecte.